Sri Chinmoy a sosit în America la 13 aprilie 1964. Din iunie 1964 până în iunie 1967, a lucrat ca ofițer consular asistent în cadrul Secției de pașapoarte și vize a Consulatului General al Indiei din New York. Sri Chinmoy are amintiri foarte frumoase din perioada petrecută la Consulatul indian. El spune despre această perioadă din viața sa: „Eram sărac, dar inima mea era plină de bucurie. Mă jucam mereu în grădina speranței. Inima mea plină de speranță era în floare”.
Când Chinmoy a sosit în America, a stat mai întâi la sponsorul său foarte binevoitor Sam Spanier și la cel mai bun prieten al lui Sam, Eric Hughes. Eric a fost, de asemenea, foarte amabil cu Chinmoy. Într-o zi, o soră-discipol al Ashramului Sri Aurobindo, Kailashben, i-a spus lui Chinmoy: „Trebuie să lucrezi la Consulatul indian dacă vrei să rămâi în America. Altfel, trebuie să părăsești țara după cele trei luni”.
Kailash, a început, de asemenea, să pregătească cererea de angajare a lui Chinmoy. Sri Chinmoy este extrem de recunoscător pentru ajutorul surorii sale spirituale. Câteva zile mai târziu, Chinmoy a fost chemat la consulat pentru un test de dactilografiere. Cum nu mai scrisese la mașină de câteva luni, a reușit să scrie doar 33 de cuvinte la test. Anterior, în Ashram, el putea tasta 60-65 de cuvinte pe minut.
De data aceasta, spre surprinderea lui Chinmoy, nu a fost nevoit să dea testul de dactilografiere. Domnul Mehrotra a citit câteva dintre articolele și poeziile lui Chinmoy și a văzut ceva foarte special în tânăr. Domnul Mehrotra era el însuși un poet bun și o autoritate distinsă în domeniul religiilor și culturii indiene. L-a ales pe Chinmoy pentru acest post, deși Chinmoy nu avea nici măcar studii liceale.
După 40 de ani, Sri Chinmoy era încă în strânsă legătură cu domnul Mehrotra, iar acesta a continuat să reprezinte India în multe țări. A fost ambasador al Indiei în Uniunea Sovietică și înalt comisar în Sri Lanka.
Chinmoy lucra șapte ore pe zi și era plătit cu 210 dolari pe lună. A închiriat o cameră mică lângă Universitatea Columbia. Alți doi domni care lucrau la consulat locuiau în apartament.
Într-o zi, Chinmoy a primit o scrisoare de la Dyuman-bhai, un asistent foarte entuziast al Mamei și al lui Sri Aurobindo. În scrisoare se spunea că Mama îi ceruse lui Chinmoy să-i trimită mai multe feluri de mâncare din America. Dyuman-bhai l-a rugat pe Chinmoy să-i trimită Mamei câte un pachet pe lună cu lichior de ouă, măsline, brânză cremă, miere, nuci și alte lucruri. Timp de mulți ani, Chinmoy a trimis cu devotament un pachet mare prin poșta aeriană în fiecare lună pentru uzul personal al Mamei.
Mai târziu, în timpul uneia dintre vizitele sale la Ashram, Dyuman-bhai i-a spus lui Chinmoy că Mama băuse puțin lichior de ouă cu cinci ore înainte de a-și părăsi trupul.
Indienii nu mint niciodată!
În acea perioadă, Chinmoy călătorea adesea cu metroul. Într-o zi, s-a dus la stație și a cumpărat o monedă. A aruncat-o în gaură, dar rotița nu s-a mișcat. Chinmoy nu a înțeles ce s-a întâmplat, dar a decis să cumpere o altă monedă. Dintr-o dată a apărut șeful de stație.
– Ați aruncat o monedă? – l-a întrebat el pe Chinmoy.
Chinmoy a răspuns afirmativ.
– De unde sunteți? – a venit următoarea întrebare.
– Din India.
– Oh!”, a exclamat șeful de gară. – Știu că indienii nu mint niciodată. O să vă las să treceți de portieră. Dacă ați fi fost din orice altă țară, cu siguranță nu v-aș fi lăsat să treceți.
Prima prelegere a lui Sri Chinmoy la New York a fost intitulată „Hinduismul: călătoria sufletului Indiei”. Se întâmpla în 1965. Rabinul unei sinagogi evreiești a abordat Consulatul indian cu rugămintea de a trimite un conferențiar care să țină o prelegere despre hinduism. Consulul general, S.K. Roy Chinmoy, a fost rugat să țină această prelegere.
Sri Chinmoy și-a încheiat prelegerea iluminatoare cu frumoasele cuvinte: „Să cunoști hinduismul înseamnă să descoperi India. A descoperi India înseamnă a simți respirația sufletului. A simți respirația sufletului înseamnă să devii una cu Dumnezeu”.
Cuvintele lui Sri Chinmoy au răsunat profund în inimile unora dintre cei prezenți în sală. Câțiva căutători sinceri au început să se arate interesați de filosofia sa.
Pe 27 august 1965 – ziua de naștere a lui Sri Chinmoy – a fost publicat primul număr al revistei AUM. Această mică revistă conținea cele mai recente scrieri și discursuri spirituale ale lui Sri Chinmoy. Editoarea revistei a fost marea savantă Alo Devi Siddha, care a editat, de asemenea, scrierile lui Sri Chinmoy cu multă grijă, sârguință și dăruire de sine.
Domnul Ramamoorty a trimis imediat un exemplar la Dr. S. Radhakrishnan, care era un mare filozof și pe atunci președinte al Indiei. Dr. Radhakrishnan a răspuns cu o scrisoare foarte elocventă și emoționantă în care elogia înălțarea spirituală sublimă a lui Sri Chinmoy. Scrisoarea din partea președintelui a fost o încurajare semnificativă pentru Sri Chinmoy în misiunea sa.
La începutul anului 1967, un discipol al lui Sri Chinmoy l-a întrebat dacă poate să-i facă o fotografie în timp ce meditează. Sri Chinmoy a intrat în cea mai înaltă meditație a sa și i-a făcut o fotografie alb-negru și una color în aceeași postură.
Această imagine sacră este cunoscută astăzi sub numele de Imaginea transcendentală. Sri Chinmoy a spus că, dacă a dăruit ceva cu adevărat valoros Mamei Pământ în timpul vieții sale, aceasta a fost tocmai Imaginea Transcendentală. Discipolii săi o prețuiesc mai presus de orice altceva și o folosesc în rugăciunile și meditațiile lor pentru a-i inspira și ghida în viața lor interioară.
La 27 august a aceluiași an, Sri Chinmoy a scris un cântec numit Invocarea, acest cântec al cântecelor discipolii săi îl cântă în fiecare zi cu mâinile împreunate în rugăciune. Este o implorare plină de suflet și rugăciune către Domnul Suprem:
„Supreme, Supreme, Supreme, Supreme!
I bow to Thee, I bow.
My life Thy golden plough.
My journey’s Goal, Thy soulful Dream.
Supreme, Supreme, Supreme, Supreme!
I bow to Thee, I bow.
Supreme, I am Thy glowing Grace.
My world, Thy Feet of Light.
My breath, Thy Vision’s kite.
Thou art one Truth, one Life, one Face.
Supreme, Supreme, Supreme, Supreme!
I bow to Thee, I bow.
/Preaînaltul, Preasfântul, Măritul meu Dumnezeul!
Mă plec în fața Ta.
Viața mea este plugul Tău de aur.
Destinația mea este visul Tău.
/Preaînaltul, Preasfântul, Măritul meu Dumnezeul!
Mă plec în fața Ta.
O, Doamne! Eu sunt Harul Tău strălucitor.
Lumea mea este Lumina Pașilor Tăi.
Respirația mea este o viziune a aripilor Tale.
Tu ești Chipul, Adevărul și Viața.
/Preaînaltul, Preasfântul, Măritul meu Dumnezeul!
Mă plec în fața Ta.
Rămas bun de la Consulatul indian
Sri Chinmoy a demisionat de la Consulatul indian la 13 iunie 1967, pentru a se dedica pe deplin activității în continuă expansiune a misiunii sale spirituale. El rămâne până în ziua de azi recunoscător superiorilor și colegilor săi. Unii dintre ei au rămas prieteni dragi ai lui Sri Chinmoy și l-au încurajat fără rezerve în activitățile sale de mare anvergură în favoarea armoniei mondiale.
Sri Chinmoy îl menționează în mod special pe domnul Mehrotra, despre care spune: „Rămân veșnic recunoscător prețuitului meu prieten Lakhan Mehrotra. În ciuda faptului că nu aveam nici măcar studii liceale, el m-a recrutat ca funcționar asistent la Consulatul indian.”