Experiența lui Sri Chinmoy la vârsta de 14 ani
Tânărul Chinmoy a avut o experiență spirituală profundă în ashram, care avea să-i modeleze restul vieții. Avea doar 14 ani la acea vreme. El scrie despre experiența sa în felul următor:
„Ori de câte ori aveam ocazia, fugeam la țărmul mării veșnic albastre și mă așezam acolo în singurătate. Pasărea conștiinței mele se înălța dansând încet și se înălța spre cer.
Odată, când era o noapte cu lună plină, în timp ce priveam orizontul alb-albastru, am văzut doar lumină, o mare de lumină dulce și maiestuoasă. Totul era acoperit de un ocean nesfârșit de lumină, care se juca cu dragoste pe valurile dulci.
Conștiința mea finită era plină de sete de Infinit și de Nemure. Am băut și am băut Nectarul și am înotat pe oceanul strălucitor. Mi se părea că nu mai existam pe acest pământ.
Dintr-o dată – nu știu de ce sau cum – ceva a pus capăt visului meu dulce. Aerul nu mai emana Fericirea nemuritoare cu miros de miere, în timp ce propriile mele gânduri melancolice au ieșit la suprafață: „Inutil, totul este zadarnic. Să creezi o lume divină aici, pe pământ, este cu totul fără speranță, un vis copilăresc.” Simțeam, de asemenea, că eram incapabil chiar și de a-mi continua propria viață. Părea un deșert spinos, plin de dificultăți nesfârșite.
„De ce ar trebui să sufăr toată această agonie și durere insuportabilă aici? Eu sunt fiul Infinitului. Trebuie să posed libertatea, extazul Paradisului. Acest extaz este etern în mine. De ce să nu părăsesc această lume muritoare pentru a mă întoarce în eterna mea casă din Rai?”.
O străfulgerare bruscă de lumină a apărut deasupra capului meu. Când am privit în sus, plin de uimire și mirare, l-am găsit pe Iubitul meu, Regele Universului, privindu-mă. Fața Sa radiantă era plină de îngrijorare.
„Tată”, am întrebat, „ce-ți face fața atât de tristă?”.
„Cum aș putea fi fericit, fiul meu, dacă tu nu vrei să-mi fii tovarăș și să mă ajuți în misiunea mea? Am ascuns în această lume milioane și milioane de planuri dulci pe care vreau să le fac să se împlinească. Dacă copiii mei nu mă ajută în jocul meu, cum voi putea să îmi realizez manifestarea mea divină aici, pe pământ?”
Emoționat profund, mi-am plecat capul și am promis: „Tată, voi fi tovarășul tău credincios, iubitor și sincer, pe vecie. Modelează-mă și fă-mă demn de rolul meu în Jocul Tău Cosmic și în Misiunea Ta Divină”.